Se spune ca oamenii care traiesc ghidati de instinct sunt mai veseli, mai plini de viata si mult mai iubitori, iar cei care traiesc condusi de intelect sunt mai reci si fara substanta.Nu stiu exact cum se aplica asta la ceilalti dar la mine a fost destul de simplu.
Eu am ales sa-mi ascult mai mult instinctul.Am ales sa traiesc mai intens si sa ma bucur cat mai mult de viata ! De ce am ales asta ? Nu m-am intrebat niciodata.Poate ca pur si simplu viata nu asculta de logica.Oricat de calculati am vrea sa fim lucrurile au mereu ordinea lor naturala.Simteam asta.Eram constient ca acest mod de viata se impaca cel mai bine cu persoana mea.Am imbratisat de fiecare data chemarea necunoscutului, a aventurii, a modului de a fi mereu in miscare.Pentru ca miscarea creeaza emotii.Iar emotia este singurul lucru care are rolul de a imi schimba starea de spirit, de a ma motiva sa fac lucruri de care ma tem sau pe care le cred imposibile.
Am incercat sa experimentez cu fiecare noua competitie propriile mele trairi si limite, sa ma indepartez cat mai mult de zona aceea de siguranta si confort.Si asta pentru ca o vedeam mai mult ca o existenta neproductiva, arida ! Nu am putut si cred ca nu o sa pot niciodata sa ma impac cu ea.
Consider ca viata este frumoasa tocmai atunci cand este nesigura! Ea este frumoasa pentru ca exista moarte, este frumoasa pentru ca exista posibilitatea sa o pierdem! Si este bine sa fie asa, pentru ca daca ni se ofera asigurarea intregii noastre vieti am fi deja morti pe interior.Am pierde tot fiorul acela care vine prin simplul fapt ca esti viu! Nu am mai putea sa ne bucuram la fel!
