luni, 11 martie 2013

Dorinta, ca expresie a individualitatii noastre !

     
           
   Personal caut mereu placerea pe toate caile posibile.Cateodata, o astept pe ea sa vina la mine si, spre surprinderea mea, cateodata functioneaza.Uneori o vanez ca un animal de prada, care sta ascuns in tufisuri si pandeste pana cand devine usor accesibila si pot sari direct pe ea.Alteori nu mai am rabdare si o inghit nemestecata ca un sarpe.Dar de cele mai multe ori, simulez lipsa totala de interes sa determin prada sa se ofere singura pe tava.Mai sunt si momente in care o consum civilizat, cu tacamuri si servetele, ca la un restaurant de 5 stele.Si ca sa fiu sincer, cateodata o cumpar de la colt de strada, ca pe un covrig care imi tine de foame.Asta sunt eu, un personaj care cauta mereu placerea.Dar ca sa ajugi la placere trebuie mai intai sa o doresti.Trebuie sa ai o dorinta interioara.Cu cat o doresti mai mult cu atat placerea devine mai mare.Acum ca am amintit de aceste aspecte am cateva intrebari care sunt strans legate de dorinta si anume : De ce sexul de calitate se ofileste chiar si pentru cuplurile care continua sa se iubeasca la fel de mult ? De ce intimitatea avansata nu garanteaza sexul de calitate ? De ce abaterea de la reguli face ca dorinta sa fie atat de puternica ? Care este diferenta dintre iubire si dorinta ?
   Eu cred cu tarie ca esenta pastrarii dorintei intr-o relatie pe termen lung consta in impacarea a doua nevoi fundamentale ale omului.Aceste nevoi sunt pe de o parte nevoia de siguranta, de stabilitate, de incredere, de permanenta si toate acele lucruri care le numim CASA ! Iar pe de cealalta parte, mai avem nevoie si de aventura, de noutate, de mister, de risc ,de pericol, de necunoscut, de surpriza ! Eu personal , daca nu le am pe acestea din urma, simt ca nu sunt viu, ca nu traiesc suficient de intens, sau ca imi lipseste ceva.Ceva ce nu ma face sa ma simt implinit.Bun.Si acum vine marea dilema - cum cerem aceste lucruri partenerilor nostrii ? Cu alte cuvinte cerem ceva de genul - da-mi noutate dar da-mi si familiaritate....da-mi previzibilitate dar da-mi si surpriza....da-mi confort dar da-mi si provocare ! Nu este putin cam confuz ? Vedeti aceasta criza a dorintei este foarte des o criza a imaginatiei noastre.Sau cel putin asa cred.
   Ca sa diferentiem putin iubirea si dorinta o sa asociem iubirea cu verbul "a avea" si dorinta cu verbul "a vrea".In iubire vrem sa avem, sa cunoastem iubitul.Vrem apropiere, vrem sa neutralizam tensiunile.Dar in dorinta tindem sa nu prea vrem sa ne intoarcem in locurile pe unde am mai fost.Pentru ca acele locuri nu ne pastreaza interesul.Sunt deja experimentate, descoperite, vazute, folosite.In dorinta vrem un ALTUL.Pe cineva din exterior, cineva necunoscut pe care sa-l putem descoperi, cu care sa petrecem ceva timp.E ca si cum am pleca intr-o mica excursie ca sa traim putina aventura astfel incat sa uitam pentru moment de rutina de acasa.
   Dorinta are nevoie de spatiu, la fel cum focul are nevoie de aer.Un studiu recent efectuat pe doua grupuri din diferite regiuni a scos in evidenta un lucru interesant.La intrebarea "cand va simtiti cel mai atras de partenerul dvs.?" erau cateva raspunsuri care tot se repetau, indiferent de religie , nationalitate sau sex acestea erau : cand ne reunim, cand suntem departe, cand suntem plecati.Adica practic, cand intra din nou in legatura cu celalalt dupa o perioada de absenta.Atunci cand imaginatia mea are timp sa se reactiveze, sa vada lucrurile diferit, datorita absentei celuilalt.Proust spunea ceva de genul ca misterul nu se refera la a calatori in locuri noi ci la a privi cu ochi noi !Dar cel mai interesant a fost al doilea grup care a dat urmatorul raspuns : sunt cel mai atras de partenerul meu atunci cand il vad ca este in elementul lui, cand face ceva care il pasioneaza.Practic cand vad partenerul radiind si increzator acela este cel mai puternic stimulent.
   In dorinta nu exista nici un fel de obligatie.Nimeni nu are nevoie de nimeni.Nu exista grija in dorinta.Ingrijirea presupune multa iubire, dar este in schimb un puternic anti-afrodisiac.Practic nu cred ca exista nimeni care sa fie atras de cineva care are nevoie de el.A dori pe cineva este una, a avea nevoie de cineva este o frana.Responsabilitatea si dorinta se bat cap in cap.Peste tot unde exista romantism avem de a face si cu o criza a dorintei.Am inteles ca sexul nu este ceva ce faci.Sexul este un loc unde te duci, un spatiu din interiorul tau in care intrii cu altcineva, sau cu mai multi.Este un loc de transcendenta si unire spirituala.Sexul nu este doar un comportament, este un limbaj.Acum si animalele fac sex.E natural, e biologie, este instinctul primar de perpetuare al speciei.Stiti ce este interesant aici ? Ca noi oamenii suntem singurii de pe planeta care avem o viata erotica, asta insemnand ca sexualitatea este transformata de imaginatia umana.Suntem singurii capabili sa facem dragoste ore intregi, sa fim fericiti, sa avem orgasme multiple.Mai mult de atat sa nu atingem pe nimeni, doar pentru ca ne putem imagina.Adica putem sa ne imaginam actul sexual fara sa il facem in realitate.Putem gusta puterea anticipatiei.Avem abilitatea de a ne imagina ca si cum s-ar intampla, de a simti ca si cum s-ar intampla, in timp ce nimic nu se intampla.Dar totul se intampla in acelasi timp in imaginatia noastra si o simtim cat se poate de real.
   In concluzie daca privim erotismul ca pe o inteligenta...atunci este ceva ce se cultiva, care se poate creste. Care sunt ingredientele ? Pai in primul rand imaginatia, apoi joaca, noutatea, curiozitatea, misterul.Observati ca imaginatia este ingredientul de baza aici.In schimb mintea erotica nu este tocmai una corecta.Adica daca toti am avea fantezii pe un pat plin cu petale de trandafiri probabil nu ar mai fi discutii asa de interesante pe aceasta tema.Ce este ciudat e ca in mintea noastra sunt o multime de lucruri pe care nu stim intotdeuna cum sa le comunicam persoanei pe care o iubim.Pentru ca ni se pare ca iubirea este insotita de altruism si de fapt dorinta este insotita de o anumita cantitate de egoism.In schimb dragostea si dorinta au totusi ceva in comun, si anume dorul.Diferenta majora intre cele doua este faptul ca dorinta nu isi cunoaste scopul precis.Ea rataceste.Consuma sentimente.Rolul dragostei aici este sa creeze o punte de legatura intre cele doua si a ne face sa credem ca celalalt este obiectul dorintei noastre.Cu alte cuvinte putem spune ca dorinta este un fel de expresie a individualitatii noastre, un fel de liber arbitru al preferintelor noastre, pe cand dragostea este modalitatea prin care reusim sa ne unim cu individualitatea celuilalt.