Am sa incep aceasta calatorie cu o afirmatie stringenta care imi tot vine in minte de cate ori ma gandesc la iubire - "Daca iubesti cu adevarat, atunci dragostea ta trebuie sa fie pentru totdeauna." Eu personal, am auzit-o de atatea ori, incat o luam ca pe ceva absolut normal si cat se poate de adevarat.Ceea ce nu cunosteam, era faptul ca nimic in viata nu are proprietatea de a fi nemuritor, pentru totdeauna.Iar dragostea nu are cum sa fie o exceptie in aceasta privinta.Dragostea nu este permanenta ! O dragoste adevarata se va schimba, deasemenea.In viata totul se schimba, iar schimbarea este minunata.Iti ofera tot mai multe experiente, tot mai multa receptivitate, tot mai multa maturitate.Dragostea intra in sufletul nostru ca o aroma vie, proaspata, parfumata.Nu ar trebui sa incerci sa o pastrezi acolo pentru totdeauna, pentru ca odata ce ai inchis usile aroma aceasta proaspata va deveni una statuta.
"Este foarte natural sa te indragostesti, insa este nenatural sa pastrezi indragostirea." - Helen FisherCeea ce se reflecta in cuvintele de mai sus, concluzioneaza ca este absolut natural sa te lasi purtat de acel sentiment al dragostei, sa traiesti acel moment sublim, sa-ti pierzi controlul mintii, sa te lasi purtat parca intr-o alta lume... Numai ca ... Este o prostie sa iti pastrezi capul in nori pentru totdeuna, fara sa ai nici un fel de directie, de ratiune.
Practic indragostirea este un sentiment efemer, o hipnotizare temporara pe care mama natura o foloseste pentru a ne da de inteles ca tot ceea ce conteaza este sa te unesti cu persoana de care esti indragostit.
Ce inseamna indragostirea ? Este acel sentiment, acel "click" care iti spune sau iti da senzatia de - jumatatea TA ideala.Instinctul nostru primar, acela de perpetuare al speciei umane, se trezeste brusc la realitate si ne sugereaza cat mai strident, ca este momentul imperecherii cu cea mai "potrivita" persoana.Potrivita din punct de vedere fizic, pentru ca practic in viata de zi cu zi nu mai este valabila aceeasi conditie.
Cunoasteti sentimentul acela cand va indragostiti din senin de o persoana vazuta intamplator si pe care nu o cunoasteti ? Exact acel sentiment il traim.Si acum intervine partea interesanta.Ati vazut ca in momentul in care cunosti o persoana noua totul este minunat.O perioada va intelegeti bine, petreceti mult timp impreuna, va descoperiti reciproc.Dar in momentul in care apare iubirea intre cei doi, apar imediat si pretentiile.Femeia are pretentia ca barbatul sa fie perfect, doar pentru simplul fapt ca o iubeste pe ea.De acum trebuie sa fie perfect, sa lase in urma toate limitarile.Toate din cauza acestei femei ? De acum nu mai poate sa fie om trebuie sa devina un super om sau un fals, un prefacut.Cum super oameni nu putem sa fim, devenim cel mai probabil niste falsuri.Adica incepem sa ne prefacem, sa jucam teatru.Deci in numele dragostei oamenii nu fac decat sa devina niste prefacuti.Ce-i drept nu toti , dar marea majoritate.
Un aspect important este sa nu ceri niciodata perfectiunea.Nu ai nici un drept sa pretinzi nimic de la nimeni.Daca nu te iubeste nimeni - fii recunoscator, dar nu cere nimic, pentru ca celalalt nu are nici o obligatie sa te iubeasca.O persoana vie si iubitoare pur si simplu iubeste.Iubirea este ca o functie naturala.Nu ii spui tu pe cine sa iubeasca.Alegerea este naturala.
Pentru a creste in dragoste nu este necesara perfectiunea.Dragostea nu are nimic de a face cu celalalt.O persoana iubitoare pur si simplu iubeste, la fel cum o persoana vie respira.Nu spui :"daca aerul este poluat , nu este perfect, eu nu respir." Nu-ti poti permite sa nu respiri chiar daca aerul nu este cum ai vrea tu sa fie.
Orice crestere are nevoie de dragoste, dar de dragoste neconditionata.Daca dragostea are conditii atunci cresterea nu poate sa fie totala, deoarece aceste conditii ii vor sta in cale.Iubeste neconditionat - nu astepta nimic in schimb.In momentul in care astepti sa ti se dea inapoi, celalalt simte ca il manipulezi.Poate sa o spuna sau poate nu o sa spuna, insa simte acest lucru.De aici se naste sentimentul de a te razvratii impotriva lui, pentru ca merge impotriva nevoii interioare a sufletului tau.Orice cerere din afara este ca o crima indreptata impotriva ta, deoarece libertatea ta este poluata.
Pentru mine cea mai mare provocare este sa iubesc neconditionat.Inca lucrez la cest aspect.Cum fac asta ? Lucrand in primul rand la mine, afland cine sunt eu ca persoana.Cand stii cine esti tu la nivelul cel mai profund, poti sa iubesti fara conditii.Cand esti numai tu cu sinele tau nu mai ai nevoie de nimic de la celalalt, de nici un fel de asteptari sau confirmari.Persoanele care depind de alte persoane pentru a fi fericite sunt deja intr-un proces de transformare.Nimeni din afara ta nu te poate face cu adevarat fericit.Poti avea multe momente de bucurie cu multe alte persoane, poti sa te simti bine daca ai bani si iti faci toate poftele, dar fericit in sensul cel mai adanc posibil este doar atunci cand esti in contact cu sinele tau.Cand realizezi acest lucru nu te mai agati de cineva sa traiesti fericirea.Poti doar sa te bucuri impreuna cu cineva sau sa impartasesti aceasta fericire cu el.Iar daca persoana respectiva pleaca NU o sa plece cu fericirea TA.Fericirea ramane la tine.De aceea nu trebuie sa disperi ci sa respecti si sa incurajezi libertatea celorlalti.Iubirea nu limiteaza, nu pune bariere si nu creeaza inchisori.Tu nu iubesti pentru ca ai nevoie de celalalt.Nu esti un cersetor! Esti un rege ! O relatie autentica intre doi oameni care ofera reciproc fara sa astepte nimic in schimb este o relatie minunata.Pentru o relatie exista un singur scop : SA FII SI SA TE DECIZI CINE ESTI TU CU ADEVARAT !
O relatie esueaza din cauza concentrarii noastre prea mari asupra celuilalt : Cum este el ? Ce are el? Ce gandeste el ? Ce spune el ? Ce face el ? cand de fapt focusul trebuie sa fie asupra noastra.
Cand iubesti cu adevarat te reversi.Esti plin cu energia iubirii si o imparti cu altcineva.Iubirea a aparut in tine si de la tine pleaca spre altcineva.De aceea nu ceri nimic in schimb.Iubirea este daruire, impartasire.Daca iubirea te-a condus la suferinta inseamna ca in spatele ei nu sa aflat Sinele ci Eul.Eul creeaza suferinta.
In loc sa te gandesti cum sa faci sa primesti mai multa dragoste, incepe in primul rand prin a o da.Nu exista un alt mijloc.Sau cel putin nu cunosc eu alta modalitate.Din experienta proprie va spun ca oamenii sunt mai interesati sa primeasca si nimanui nu-i face o placere sa dea.Iar atunci cand dau, o fac cu mare retinere.Chiar daca dau, o fac numai ca sa primeasca la randul lor si au o atitudine mai mult comerciala.Ca un targ.Intotdeuna au mare grija sa primeasca mai mult decat dau.In felul acesta au facut o afacere buna.
Dragostea nu este o afacere ! Asa ca trebuie sa incetam sa avem o atitudine de oameni de afaceri.Afacerile sunt un rau necesar insa existenta noastra nu are nimic in comun cu afacerile.Copacii infloresc, izvoarele curg, stelele stralucesc si pentru astea nu ne cere nimeni bani.
Cum incepem calatoria aceasta catre "NOI" ? Catre dragoste ? Oferind, dar in acelasi timp devenind mai constienti in privinta actiunilor noastre.Pentru ca nu este vorba de ceea ce faci ci de cum faci ceea ce faci.Si aici am o metafora care am citit-o si imi place foarte mult.De exemplu cand speli pardoseala o faci mecanic, automat.Trebuie sa o speli asa ca te apuci de treaba.Si atunci chiar in acel moment pierzi ceva frumos.Risipesti acele clipe doar spaland pardoseala.Spalarea ei putea fi o experienta extraordinara dar ai ratat-o.Acum ea este curata insa nu s-a petrecut nimic in interiorul tau.Daca ai fi fost receptiv, nu numai pardoseala dar si tu ai fi avut o senzatie de profunda curatare.
