joi, 4 octombrie 2012

Timpul din viata noastra !

  Vorbeam zilele trecute cu o colega de serviciu de minunata perioada a copilariei noastre.Stiti verile acelea lungi de la bunici in care faceam tot felul de nebunii ? Erau asa de amuzante si pline de aventuri, incat aveam impresia ca trec zile intregi in numai cateva ore.Notiunea timpului, parca era inexistenta.Atunci nu trecea nici macar o zi, fara sa nu umblu aiurea pe dealurile din zona, sa descopar tot felul de ascunzisuri in stanci, sa fac baie in lacurile formate din ploaie, sa merg la furat pepeni, sa imi construiesc case prin pomi sau prin gradina bunicilor si multe alte lucruri.Eram intr-o continua miscare de la o varsta foarte mica.Imi placea.In fiecare zi trebuia sa fie ceva nou.In fiecare zi faceam un lucru diferit fata de ziua precedenta.Eram parca mai energic cu fiecare zi ce trecea.
   Daca stau sa ma gandesc bine, acea perioada a fost una dintre cele mai frumoase din viata mea.Am trait o gramada de experiente placute si mai putin placute.Am fost conectat parca cu toata fiinta mea la natura.Pe acasa treceam doar sa mananc si sa ma schimb de haine.In rest colindam fara oprire sau ne jucam construind sosele in nisip.Imi aduc aminte, ca aveam o inclinatie foarte mare spre actorie in acea vreme.Aveam un vecin la bunici, cu cativa ani mai mare decat mine, cu care ma jucam mereu, interpretand tot felul de filme care rulau la acea vreme la televizor sau in cinema.In special western-uri.DA ! Imi placea la nebunie sa intru in pielea personajelor si sa joc diverse scene de actiune.Si faceam totul cu atata implicare si dedicare incat, sincer, cred ca as fi luat un Oscar, daca nu pentru interpretare, cat pentru scenele de actiune in care trebuia sa ne aruncam, sa ne urmarim, sa ne alergam, etc. Parca ma trece un fior si acum cand ma gandesc la perioada aceea.Nu stiu de ce ... dar am impresia cateodata ca totul s-a intamplat ieri.

   Astazi, ma uit in jurul meu si constat ca s-au schimbat multe.Acum ne pierdem timpul cu tot felul de prostii care ne deconecteaza din ce in ce mai mult de la natura.Copii nu mai ies din casa sa descopere lucruri noi.Au totul pe internet.Multa tehnologie si retele de socializare care au rolul sa ne faciliteze interactiunea.Dar in schimb efectul este cu totul altul.Avem timp sa ne ducem in cluburi, sa ne etalam ultimele fite in materie de haine, gadget-uri si sa facem poze cu zambete mari pe fata, pe care sa le postam pe facebook, crezand ca in acest fel aratam celorlalti cat suntem de fericiti, cand de fapt noi nu suntem. Pierdem timp privind la pozele altora, care se chinuie sa para fericiti.Privind la viata altora nu mai avem timp sa o traim pe a noastra.Este ca un cerc vicios.Investim timpul nostru pretios incercand sa cumparam cat mai multe lucruri fara valoare, sa parem altii decat suntem in realitate, cand de fapt, cel mai pretios lucru pe care il avem, este timpul ce ar trebui investit in dezvoltarea noastra ca persoana.Practic viata noastra este cea care conteaza pana la urma.Iar calitatea vietii noastre este strict legata de nivelul nostru educational si spiritual. 
   Adesea mi se intampla sa vreau sa fac 100 de lucruri in acelasi timp.Vreau sa citesc mai mult, vreau sa calatoresc mai mult, vreau sa intalnesc mai multi oameni de calitate, vreau sa invat sa dansez, vreau sa invat sa cant la un instrument, vreau sa ajut cat mai multi oameni, vreau sa fac mai mult sport, vreau sa-mi depasesc conditia fizica actuala.Vreau multe lucruri! De fapt vreau atat de multe, incat nici nu mai stiu cu ce sa mai incep.Si prin urmare nu ma apuc de nimic concret.Oare pentru ca nu am timp suficient sau pentru ca nu imi doresc suficient ? Imi doresc sa fac foarte multe lucruri dar din pacate sunt limitat si de timpul pe care il am la dispozitie.
  Fiecare are o relatie personala cu timpul din viata lui.Timpul nu ar exista fara noi.Timpul ne preseaza.Moartea se apropie cu fiecare pas pe care il facem, cu fiecare privire pe care o adresam oamenilor cu care interactionam.Moartea poate aparea in fiecare secunda a vietii noastre, iar de cele mai multe ori fara sa putem interveni, fara sa putem schimba ceva.Este imprevizibila.Cati dintre noi putem sa constientizam asta ? Cati dintre noi sunt constienti ca timpul este singura resursa neregenerabila din viata noastra ? Irosind timpul nostru, irosim din viata noastra.Trebuie sa avem grija sa ne imbunatatim mereu si constant relatia cu el si sa-i acordam toata atentia necesara.Pentru ca timpul din viata noastra este practic viata noastra !

3 comentarii:

  1. cata dreptate ai Cristi...oare cati dintre noi simte ca tine....si eu simt la fel si parca tot nu am puterea sa incep sa redevin ceea ce am fost ,iubesc natura , miscarea ,am o mie de dorinte si nu am timp....timp....ce trebuie facut?

    RăspundețiȘtergere
  2. ce bine scrii tu, cristi... simplu, natural, pe intelesul tuturor si din suflet, as mai adauga... si cata dreptate ai, ca sa-l citez pe comentatorul de mai sus. cati dintre noi mai au curajul sa redevina ceea ce au fost, sa-si aminteasca copilaria lipsita de griji si plina de energie, cand numai praful de pe ulita stia pe unde ne umblau picioarele si cand doar un colt de paine sterpelit pe ascuns, din dulapul bunicii era tot ce ne trebuia pentru a continua joaca impreuna cu gasca, cu cate lucruri simple ne multumeam si cate jocuri inventam... stau si ma gandesc, in zilele noastre, cati copii si adolescenti mai au copilaria pe care am avut-o noi, cati isi mai amintesc de bunicii pe care ii au sau care au plecat intr-o lume mai buna decat asta in care traim?? intr-o stare de melancolie in care ma aflu in prezent, poate exagerez, dar acum, cand am trei nepoti, ma intreb in ce societate vor ajunge sa traiasca ei? in ce tara plina de aburditati si sisteme organizate si conduse aiurea? oare valorile si principiile invatate acasa vor fi de ajuns pentru a se descurca in viata? ei, mai cristi, cum e cu timpul asta... cum se duce si aduce si ne ducem si noi cu el... fiecare gand asternut de tine aici, imi rascoleste amintiri si sentimente placute, pe care le-am crezut uitate

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur foarte mult cand primesc raspuns la ceea ce scriu.Ma ajuta sa inteleg diverse opinii/puncte de vedere vizavi la ceea ce gandesc.De la fiecare persoana putem invata ceva nou.Timpul pentru noi trebuie sa fie cel mai important aspect.De multe ori ne pierdem in lucruri mici si nu le mai putem vedea pe cele mari, importante.Suntem atat de grabiti in ceea ce facem, incat nu avem timp sa ne bucuram de momentul prezent.Acum, aici, in aceasta clipa.Unde ne grabim asa? Spre finalul vietii ? Vom ajunge si acolo cu siguranta.Dar deocamdata vreau sa ma bucur mai mult de clipa prezenta.Cineva mai sus ma intreaba ce este de facut? Pai in primul rand trebuie sa actionezi in directia dorintelor tale.Daca este cu adevarat important pentru tine, o sa iti faci timp.Important este sa incepi cu ceva.Silvia, societatea in care traim, face parte din noi.Noi suntem societatea.Daca nu ne place ceea ce vedem in ea, este din cauza noastra.Fiecare este responsabil.Daca noi nu vom actiona in aceasta privinta si vom astepta o schimbare din exterior, din partea celorlalti, ea va intarzia sa apara.Trebuie mai intai de toate noi sa fim schimbarea pe care o vrem de la ceilalti.Noi trebuie sa ne educam.Noi trebuie sa educam la randul nostru pe altii.Noi trebuie sa lasam o educatie generatiilor viitoare.

    RăspundețiȘtergere