joi, 4 octombrie 2012

Timpul din viata noastra !

  Vorbeam zilele trecute cu o colega de serviciu de minunata perioada a copilariei noastre.Stiti verile acelea lungi de la bunici in care faceam tot felul de nebunii ? Erau asa de amuzante si pline de aventuri, incat aveam impresia ca trec zile intregi in numai cateva ore.Notiunea timpului, parca era inexistenta.Atunci nu trecea nici macar o zi, fara sa nu umblu aiurea pe dealurile din zona, sa descopar tot felul de ascunzisuri in stanci, sa fac baie in lacurile formate din ploaie, sa merg la furat pepeni, sa imi construiesc case prin pomi sau prin gradina bunicilor si multe alte lucruri.Eram intr-o continua miscare de la o varsta foarte mica.Imi placea.In fiecare zi trebuia sa fie ceva nou.In fiecare zi faceam un lucru diferit fata de ziua precedenta.Eram parca mai energic cu fiecare zi ce trecea.
   Daca stau sa ma gandesc bine, acea perioada a fost una dintre cele mai frumoase din viata mea.Am trait o gramada de experiente placute si mai putin placute.Am fost conectat parca cu toata fiinta mea la natura.Pe acasa treceam doar sa mananc si sa ma schimb de haine.In rest colindam fara oprire sau ne jucam construind sosele in nisip.Imi aduc aminte, ca aveam o inclinatie foarte mare spre actorie in acea vreme.Aveam un vecin la bunici, cu cativa ani mai mare decat mine, cu care ma jucam mereu, interpretand tot felul de filme care rulau la acea vreme la televizor sau in cinema.In special western-uri.DA ! Imi placea la nebunie sa intru in pielea personajelor si sa joc diverse scene de actiune.Si faceam totul cu atata implicare si dedicare incat, sincer, cred ca as fi luat un Oscar, daca nu pentru interpretare, cat pentru scenele de actiune in care trebuia sa ne aruncam, sa ne urmarim, sa ne alergam, etc. Parca ma trece un fior si acum cand ma gandesc la perioada aceea.Nu stiu de ce ... dar am impresia cateodata ca totul s-a intamplat ieri.

   Astazi, ma uit in jurul meu si constat ca s-au schimbat multe.Acum ne pierdem timpul cu tot felul de prostii care ne deconecteaza din ce in ce mai mult de la natura.Copii nu mai ies din casa sa descopere lucruri noi.Au totul pe internet.Multa tehnologie si retele de socializare care au rolul sa ne faciliteze interactiunea.Dar in schimb efectul este cu totul altul.Avem timp sa ne ducem in cluburi, sa ne etalam ultimele fite in materie de haine, gadget-uri si sa facem poze cu zambete mari pe fata, pe care sa le postam pe facebook, crezand ca in acest fel aratam celorlalti cat suntem de fericiti, cand de fapt noi nu suntem. Pierdem timp privind la pozele altora, care se chinuie sa para fericiti.Privind la viata altora nu mai avem timp sa o traim pe a noastra.Este ca un cerc vicios.Investim timpul nostru pretios incercand sa cumparam cat mai multe lucruri fara valoare, sa parem altii decat suntem in realitate, cand de fapt, cel mai pretios lucru pe care il avem, este timpul ce ar trebui investit in dezvoltarea noastra ca persoana.Practic viata noastra este cea care conteaza pana la urma.Iar calitatea vietii noastre este strict legata de nivelul nostru educational si spiritual. 
   Adesea mi se intampla sa vreau sa fac 100 de lucruri in acelasi timp.Vreau sa citesc mai mult, vreau sa calatoresc mai mult, vreau sa intalnesc mai multi oameni de calitate, vreau sa invat sa dansez, vreau sa invat sa cant la un instrument, vreau sa ajut cat mai multi oameni, vreau sa fac mai mult sport, vreau sa-mi depasesc conditia fizica actuala.Vreau multe lucruri! De fapt vreau atat de multe, incat nici nu mai stiu cu ce sa mai incep.Si prin urmare nu ma apuc de nimic concret.Oare pentru ca nu am timp suficient sau pentru ca nu imi doresc suficient ? Imi doresc sa fac foarte multe lucruri dar din pacate sunt limitat si de timpul pe care il am la dispozitie.
  Fiecare are o relatie personala cu timpul din viata lui.Timpul nu ar exista fara noi.Timpul ne preseaza.Moartea se apropie cu fiecare pas pe care il facem, cu fiecare privire pe care o adresam oamenilor cu care interactionam.Moartea poate aparea in fiecare secunda a vietii noastre, iar de cele mai multe ori fara sa putem interveni, fara sa putem schimba ceva.Este imprevizibila.Cati dintre noi putem sa constientizam asta ? Cati dintre noi sunt constienti ca timpul este singura resursa neregenerabila din viata noastra ? Irosind timpul nostru, irosim din viata noastra.Trebuie sa avem grija sa ne imbunatatim mereu si constant relatia cu el si sa-i acordam toata atentia necesara.Pentru ca timpul din viata noastra este practic viata noastra !