Maratonul Romei 2016
Maratonul Barcelonei 2017
Cred ca viata ii favorizeaza mereu pe cei curajosi, pe cei care cauta mereu o evadare din monotonie, pe cei care cauta in necunoscut si gasesc mereu o noua provocare, un alt scop pentru care merita sa incerci sa te autodepasesti.Imi este destul de clar acum, ca aceasta poveste legata de miscare, trebuia sa cunoasca mai devreme sau mai tarziu si alte granite.Daca anul trecut am avut visul Romei implinit si eram doar trei persoane, anul acesta l-am avut pe cel al Barcelonei unde am fost zece.Anul urmator sigur vom avea o alta surpriza.Important este sa continuam sa facem acele lucruri care ne aduc bucurie si ne tin sufletul mereu tanar.
Niciun drum nu este numai miere si zahar, desi, atata timp cat faci ce-ti place, parca nici oboseala nu te mai baga in ceata.Cel putin la inceput, te lasa sa plutesti.Mai apoi te aduce cu picioarele pe pamant si te zdruncina bine, bine de tot! Asta asa ca sa-ti aduci aminte ca mai avem si coborasuri.Oricat am vrea noi sa fim puternici si pregatiti pentru toate, cateodata caderea este inevitabila.Echilibrul trebuie pastrat in viata.Dar nu degeaba imi antrenez atat de mult fizicul.Fac acest lucru ca sa pot sa ma ridic mai repede de jos, sa ma sterg de praf si sa imi vad de drum in continuare.Cand esti jos, este greu, nu iti ofera perspective.De aceea singura alegere care trebuie facuta este sa incerci sa te ridici.Sa nu stai niciodata jos.Cu cat stai mai mult acolo cu atat e mai greu sa te ridici.Iar odata ridicat, perspectivele incep sa apara.Asa a fost si la mine cu visul de a putea alerga cate un maraton in fiecare capitala europeana.Acum traiesc si ma bucur de acest vis impreuna cu o gasca de oameni frumosi care ma tin mereu motivat si alaturi de care impart cele mai frumoase experiente de viata.
Da! Este important sa crezi in vise, dar ca sa crezi in ele, trebuie mai intai sa crezi in tine.Iar increderea vine din reusite.Indiferent cat de mici sunt la inceput, cu timpul te vor face mai puternic si mai increzator.Alegerile si munca ne definesc.Iar in viata, fie ca vrei, fie ca nu vrei, intotdeauna este despre ce, unde, cand si pe cine ... alegi.
Eu am ales.Iar odata cu alegerile vin si povestile.
Era o zi innorata de martie.Norii acopereau cerul si stropii de ploaie incercau deja sa intre subtil si in sufletul meu.In schimb, umezeala de afara nu m-a impiedicat sa am moralul ridicat si emotiile de bucurie la cote maxime.Eram un grup de 10 persoane bine antrenate sa ne pastram optimismul chiar si in conditii de vreme urata.Pregatirile pentru decolare au decurs destul de repede si in numai cateva minute eram deja in avion cu soarele incalzind fetele noastre.
Ce usurare sa fiu iar la inaltime si sa privesc deasupra norilor.In aceste momente nu vreau decat sa ma las usor pe spate, sa simt caldura soarelui bulucindu-se pe fereastra, sa simt trepidatiile motorului si golurile de aer care ma plimba sus si jos.Este un sentiment placut de liniste chiar inaintea unui weekend plin de agitatie.
Ajungem entuziasmati in orasul ce urma sa ne pregateasca cele mai frumoase trairi in alergare.Ne grabim sa ajungem la hotel si sa mai profitam de timpul ramas pentru a vizita imprejurimile.
Barcelona are mereu un aer misterios.De fiecare data cand ma reintorc aici parca ma simt ca acasa.Cladirile, oamenii, briza marii, luminile noaptea, totul parca are alta incarcatura energetica.
Noaptea de dinaintea cursei a fost una linistita.Mi se intampla din ce in ce mai rar sa am emotii inaintea unei competitii.Poate si pentru faptul ca m-am invatat cu ele sau poate ca am nevoie de unele mai grele, sa ma sperie putin.Nu stiu.Important este ca m-am odihnit suficient de bine ca sa pot da un randament maxim a doua zi.
Dimineata, soarele intarzie sa se faca vazut.Dar alarma ceasului desteptator ma avertizeaza deja ca este timpul de plecare catre zona de start.O adevarata revelatie am avut cand am ajuns si am dat ochii cu multimea de oameni din Piata Espanya.Alergatorii au o energie imensa in priviri, acum imaginati-va cum se simtea aceasta energie la 20.000 de oameni.Parca traiam intr-un vis si ma bucuram cu ochii deschisi.Nu gasesc cuvintele potrivite care sa exprime sentimentele ce m-au cuprins si intensitatea cu care se derula momentul.Eram o masa compacta de oameni care impartaseam aceeasi bucurie - bucuria pentru alergare, pentru endorfine, pentru un stil de viata activ.
Printre multimea de curajosi aliniati la start au facut parte si 59 de romani, iar dintre acestia 10 persoane au fost din clubul nostru sportiv Catena Racing Team.Un club care a evoluat si a reusit sa se faca cunoscut in toata Romania, iar acum si in afara ei.Asa se intampla cand pasiunile oamenilor nu cunosc granite, ele merg peste tot si ii incurajeaza si pe altii sa guste din aventura miscarii.Eu personal am crescut in aceasta comunitate de colegi sportivi, motivati si cu visele mereu la vedere.Mi-a dat un scop, m-a invatat sa fiu puternic, sa inteleg ca dincolo de durere se ascunde un sentiment frumos de recunostinta pe care il vad din ce in ce mai des la linia de finish.
Am pornit cronometrul ceasului dupa aproape 15 minute in care m-am bucurat, am dansat si am strigat.Cam acesta a fost timpul necesar sa ajung de unde eram pozitionat pana la linia de start.Odata ce am trecut dincolo, a inceput aventura in alergare ce insuma un total de 42 de km si care ma plimba pe langa cateva obiective turistice importante din Barcelona - La Sagrada Familia, Casa Mila, Parlamentul din Catalunya, Muzeul Maritim.Pasii i-am inceput cu un ritm destul de mare pe primii 5 km, dar mai apoi am incetinit si am alergat constant.In felul acesta ma puteam bucura mai mult de peisaje si reuseam sa imi pastrez energia pentru mai tarziu.Galagia de inceput incepe sa isi piarda din intensitate si se instaleaza o stare de liniste, acompaniata numai de pasii energici ai concurentilor.Imi place starea aceasta.Este familiara.Ma intalnesc de multe ori cu ea in cursele de anduranta.Ma ajuta sa stau focusat pe ritm.Sa fiu atent la respiratie si sa imi dozez efortul echilibrat. Adevaratele momente magice erau trupele de solisti si dansatori care ne incurajau de pe marginea drumului cu tot felul de melodii si coregrafii.La un moment dat nici nu mai stiai daca esti la un maraton de alergare sau la un concert in aer liber.Cam aceasta era senzatia.Vedeam alergatori care se opreau si incepeau sa danseze la propriu pe ritmul muzicii.Era o stare de bucurie continua care ma energiza cu fiecare kilometru si topea distanta pe care o aveam de parcurs.Iubesc atmosfera asta plina de intensitate.Ma tine ancorat in realitate si imi da o pofta de viata din ce in ce mai mare.Cred ca si acesta este motivul pentru care fac miscare.Ma implineste sufleteste, ma tine focusat la drum, imi da energie si are grija sa fiu intr-o forma fizica incredibil de buna.Ce poti sa-ti doresti mai mult ? In sport gasim toate incredientele sa ne facem viata extrordinara din mai multe puncte de vedere.Trebuie doar sa avem putina rabdare la inceput, apoi totul o sa prinda culoare.
 |
| Moment de final ! |
Dupa ce trec de km 35 se instaleaza o senzatie apasatoare de foame.Resursele mele au fost consumate de entuziasmul bogat cu care am simtit atmosfera din timpul alergarii.Ma opresc la urmatorul punct de hidratare si ma alimentez cu cateva banane si o bautura isotonica.Imediat dupa, senzatia de foame dispare si energia creste rapid.Sunt aproape de final.Deja incepe sa se auda galagia de sarbatoare si bucuria terminarii celor 42 de km.Eu opresc ceasul la 3 ore si 57 de minute.Parca nu imi vine sa cred ca a trecut asa de repede si sar in sus de fericire.Trec linia de finish cu zambetul larg si caut cu privirea colegii care terminasera deja.Citesc bucuria pe chipul lor si totodata munca din spatele reusitei.Ne luam in brate, ne felicitam si ne intelegem trairile numai din priviri.Vad umezeala din ochii lor si nevoia de a spune cum a fost, ce au trait, ce au simtit.
Cateodata lacrimile sunt un bonus al zambetului.Te bucuri atat de tare, incat zambetul nu mai face fata si apar lacrimile in ajutor.Ele vin doar ca o completare naturala sa exprime intensitatea mult prea mare adusa de sentimente.
Admir determinarea si curajul de a duce la bun sfarsit provocarea acelor kilometrii.Stiu ca fiecare a avut lupta lui proprie.Nu a fost usor.Dar tocmai acest aspect ne face mai puternici, mai toleranti la durere si mai sensibili la suflet.Cred ca undeva acolo este loc de mai mult.Intotdeauna va fi.Este de ajuns o singura scanteie ca povestea sa se repete.Mai intens.Mai plina de emotii.Iar atata timp cat continuam sa credem in ea nu va exista niciodata un sfarsit.
 |
